Stresul îți reconfigurează fizic creierul: ce spune știința despre legătura dintre minte și corp

Mereu am fost curioasă despre puterea minții umane.

De la incredibila forță a imaginației până la gradul în care poate să suporte durerea și disconfortul, explorarea și înțelegerea minții umane mi se pare o călătorie fără sfârșit într-un teritoriu ale cărui limite nici măcar nu intuim care ar fi.

Când vine vorba despre relația pe care mintea o are cu corpul, de intrăm pe un teritoriu aparte, la fel de necunoscut încă, în ciuda numeroaselor descoperiri din lumea medicală.

Totuși, mi se pare că, atunci când vorbim despre dinamica minte-corp, ne aflăm de fapt în fața acelui tip de situație în care odată cu fiecare răspuns apar alte trei (cel puțin) noi întrebări.

Altfel spus, mintea umană rămâne un mister în plină desfășurare, în fața căruia putem, în cel mai bun caz, să ne mirăm și de care să ne lăsăm intrigați.

Iar aceasta a fost și starea pe care lectura cărții Vindecare a lăsat-o asupra mea.

Mai mult decât placebo

Deși inițial am crezut că este un volum despre efectul placebo, după ce am trecut de primele câteva capitole am realizat că este vorba despre mult mai mult de atât.

Nu mai este necunoscut faptul că anumite afecțiuni fiziologice cauzează stări sau simptome psihologice. Cel mai simplu și rapid exemplu care îmi vine în minte este cel al deficienței de vitamina D, care dă apatie, ceață mentală și dificultăți de concentrare, printre altele.

La fel, se știu tot mai multe despre rolul important pe care îl joacă sănătatea gastro-intestinală și echilibrul microbiomului în anxietate, depresie, dar ți în tulburări precum autismul și schizofrenia.

80% din serotonină este produsă în INTESTIN, nu în creier.

Sensul invers al relației minte-corp

Dar, în ciuda dovezilor tot mai multe și consistente care susțin sensul invers al relației – anume, că mintea la rândul său influențează starea de sănătate fiziologică – forurile medicale și oamenii de știință încă nu sunt (sau nu vor să fie) convinși.

De unde această reticență și de ce atât de multă rezistență? – cu atât mai mult cu cât dovezile sunt chiar aici, în fața noastră.

De exemplu: 80% din fibrele nervoase ale nervului vag sunt aferente, adică sunt dispuse de jos în sus, dinspre corp înspre centri nervoși și creier. Acest lucru înseamnă că evaluarea pe care noi o facem despre starea noastră nu este dinspre creier înspre corp, ci invers, prin intermediul procesului care de interocepție.

Ce arată cercetările?

#1 Hipnoterapia poate ameliora afecțiuni autoimune precum eczema și psoriazisul și poate reduce durata infecțiilor respiratorii superioare. (p. 139)

#2 Există dovezi convingătoare că mecanismele biologice care stau la baza procesului de îmbătrânire sunt modelate încă din primii ani de viață (p. 219), precum și că meditația poate să încetinească acest proces (prin protejarea telomerelor, responsabile de îmbătrânirea celulară). (p. 256)

#3 Îngrijirea paliativă (suport afectiv și psihologic) a prelungit durata de viață cu aproape 3 luni în medie în cazul unui grup de pacienți oncologici, față de grupul de control care nu a beneficiat de astfel de îngrijire. (p. 198)

Întrebarea incomodă

Un lucru care m-a revoltat și pus enorm pe gânduri a fost următorul: devreme ce știm toate aceste lucruri de ce nu le folosim mai mult în avantajul sănătății noastre?

De ce medicina și sistemul medical nu le implementează mai mult, mai repede?

Un alt exemplu în acest sens este cel al studiilor care au demonstrat nu doar că un medicament clasic se comportă prea puțin mai bine decât un placebo (cum ar fi antidepresivele), dar și că anumite practici psihologice (precum meditația, hipnoza, vizualizarea) au un efect de până la TREI ori sau mai mult atât mai bun, cât și de mai lungă durată decât un medicament sau o intervenție medicală clasică.

Și ne referim la afecțiuni cât se poate de serioase, de medicale, precum bolile autoimune, demențele sau durerile cauzate de cele mai grave arsuri.

Cu alte cuvinte, nu este vorba că mintea își schimbă percepția asupra felului în care resimte psihologic unele senzații, ci este vorba despre faptul că mintea schimbă însăși fiziologia și biochimia corpului uman.

Și atunci... de ce (să) nu folosim aceste informații și descoperiri astfel încât să transformăm – și să actualizăm – medicina?

De ce contează lucrurile acestea și cum te ajută pe tine concret?

Răspunsurile la această întrebare sunt mai multe, nu tocmai plăcute, și nu fac obiectul discuției de acum. Dar ce vreau eu să știi este că nu depinzi atât de mult de  schimbarea practicilor sau a sistemului medical, nici nu trebuie să aștepți până când are loc o revoluție în gândirea științifică astfel încât să ai parte de aceste beneficii.

Vindecare îți va oferi nu doar inspirație și o doză semnificativă de fascinație în privința relației dintre corpul și mintea ta, ci îți va arăta mai multe modalități super simple, extrem de practice, prin care poți obține, la propriu în doar cinci minute pe zi, beneficii și efecte la înălțimea cărora multe medicamente și intervenții medicale încă nu au ajuns.

Citește-o, ca să te convingi.

# # #

Uite alte câteva informații care mie mi-au atras atenția:

## Factorii psihologici influențează stabilitatea transplanturilor, putând crește rata de succes și de acceptare a acestora (p. 96).

## Prin hipnoză, poate fi influențată circulația sângelui și modul de răspuns al sistemului imunitar (p. 169).

## Suportul emoțional oferit femeilor care nasc scade semnificativ riscul de complicații, precum și necesitatea intervențiilor medicale agresive (p. 184).

## Tehnicile de meditație mindfulness, de relaxare și hatha yoga s-au dovedit a reduce durerea cronică și anxietatea (p. 241).

## „Într-un studiu care a analizat în mod specific acest fenomen [efectul nocebo], cercetători italieni au urmărit 96 de bărbați cărora li se prescrisese atenolol, un beta-blocant utilizat în afecțiuni cardiovasculare. Unora nu li s-a spus ce medicament primeau, în timp ce altora li s-a spus, cu mențiunea că acesta ar putea cauza disfuncții erectile. Procentul pacienților din fiecare grup care au prezentat ulterior această reacție adversă a fost de 3,1%, respectiv 31,2%. Asta sugerează că, în practica medicală obișnuită, unde pacienții știu ce medicament iau și sunt avertizați cu privire la efectele secundare, până la o treime dintre ei ar putea suferi de impotență după administrarea atenololului. Dar numai 10% dintre aceste cazuri sunt cauzate de medicamentul în zine. Restul sunt declanșate de mintea pacienților.” (pp. 37-38)