50 de propoziții care mi-au atras atenția: biblioterapia ca instrument de schimbare interioară

Există cărți care îmi plac și cărți care mă captivează într-o asemenea măsură încât parcă mi se lipesc de mână și pe care nu le mai pot lăsa până când nu le termin.

Pe acestea din urmă eu ajung să le numesc „biblioterapie”, pentru că mi se pare că asta și sunt: o formă de terapie prin cărți, întrucât te schimbă în moduri aproape palpabile: vezi lucrurile altfel, gândești altfel – mai ales, chiar acționezi diferit.

Noi suntem cei care ne conducem viața.

Ei bine, 50 de propoziții care îți fac viața mai ușoară a fost genul acesta de lectură, pe care nu doar că am devorat-o, dar despre care am simțit că m-a ajutat să fac un veritabil salt în mindset.

Așa că am știut, chiar din acel moment, că vreau să scriu despre ea.

Ce fel de carte este, de fapt

Cartea chiar conține, așa cum sugerează titlul, 50 de propoziții – fiecare dedicată unei situații sau unei dileme cu care ne confruntăm, mai devreme sau mai târziu, cu toții.

Ce mi se pare cu adevărat prietenos la structura ei este că poate fi citită „modular”: nu ești obligată să o parcurgi de la un capăt la altul, ci te poți duce direct la propoziția care îți surâde cel mai mult în momentul de față.

În plus, nu primești doar o listă de „idei care sună bine”, ci fiecare propoziție vine însoțită de o poveste, autoarea detaliind contextul în care a folosit-o sau situația în care a descoperit-o.

Asta mi se pare că dă cărții substanță și o face să nu se simtă ca o simplă înșiruire de afirmații motivaționale, ci sunt niște instrumente reale, testate în viața de zi cu zi.

Viața este o convorbire cu tine însăți.

În cazul meu, încâ de când am răsfoit-o am simțit că unele propoziții rezonează mai mult decât altele: unele dintre ele mi-au sunat cunoscut pentru că mi le spun mie însămi, în anumite momente; pe altele le-am recunoscut pentru că le-am spus, la rândul meu, clientelor mele, în contexte și pentru dileme cât se poate de diferite.

Și cred că exact aici stă, de fapt, puterea acestei cărți: nu că ar spune ceva nou, ci că pune în cuvinte ceva ce, poate, fiecare dintre noi simțea deja, dar nu reușea să numească și, cu atât mai puțin, știa cum să și acționeze.

Cui i-aș recomanda-o

Sincer, cred că oricine poate găsi cel puțin una sau două propoziții cu care să rezoneze, dar dacă ar fi să fiu mai specifică, aș recomanda-o în special persoanelor care își doresc să-și îmbunătățească relația atât cu ele însele, cât și cu cei din jur.

De asemenea, dacă vrei să-ți dezvolți mai mult starea de prezență și un nivel mai profund de conștientizare și înțelegere de sine, atunci „50 de propoziții care îți fac viața mai ușoară” este o carte numai bună de început.

Iar asta mă face să cred că nu contează cine ești sau prin ce treci – ai mari șanse să găsești, printre cele 50 de propoziții, cel puțin una care să te oprească din citit și să te facă să te gândești: da, exact asta aveam nevoie să aud!

Ce mi-a plăcut – și ce nu

Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost cât de „on point” sunt atât de multe dintre aceste propoziții: sunt puternice, de impact, genul care contribuie la o veritabilă schimbare de mindset, cum spuneam, nu doar niște vorbe frumoase de agățat pe perete.

Ce nu mi-a plăcut însă a fost stilul de scriere al autoarei – vocea narativă mi s-a părut un pic prea informală, cu un ton mai degrabă de blog decât de carte.

Totuși, asta nu a afectat cu nimic substanța cărții și nici utilitatea ei practică, ci a fost mai degrabă o chestiune de gust literar personal decât este o critică reală adusă conținutului.

Propoziția care a rămas cu mine

Cu toate că au fost mai multe propoziții care am simțit că au avut un ecou semnificativ în interiorul meu, a fost una anume pe care am preluat-o și pe care am început să o folosesc spontan, anume...

...mai bine mă iert pentru asta.

De ce tocmai această propoziție?

Pentru că, dacă e să am un lucru în comun cu toate clientele mele, atunci este următorul: există o parte în mine perfecționistă care, din intenția sa bună (însă greșit direcționată) de a mă motiva, poate să fie destul de critică, dură... neiertătoare.

Dar, cu toate că mi-am învățat de mai multă vreme „lecția” blândeții de sine, tendința încă rămâne, așa că mă mai trezesc în unele momente că „mă cert” eu pe mine – și tocmai în aceste momente am realizat că acum îmi spun întocmai cuvintele de mai sus, și atât de bine îmi prind!

O aplicare din practică din cabinet

Cât despre clientele mele, nu este femeie căreia să nu-i spun, mai devreme sau mai târziu următorul lucru:

Pentru tine nu înseamnă împotriva celorlalți.

Insist pe această idee în special când vine vorba despre stabilirea limitelor, despre respectarea propriilor nevoi, dar și despre urmarea propriilor alegeri și dorințe, pentru că a te alege pe tine nu înseamnă că acționezi împotriva celor din jur – chiar dacă asta este impresia pe care ei ți-au lăsat-o poate!

Dacă vrei să mergi mai departe

Dacă subiectul acesta – al cuvintelor pe care ni le spunem, al propozițiilor care ne pot debloca sau, dimpotrivă, ne pot ține pe loc – te intrigă la fel de mult cum m-a intrigat și pe mine, îți recomand și două episoade din primul sezon de podcast, unde am vorbit pe larg despre asta:

Ascultă Conștientizările nu sunt suficiente: te țin pe loc și îți sabotează vindecarea emoțională și Cuvintele pe care le folosești îți creează realitatea: ce să nu-ți spui despre tine și cum să-ți programezi viața.

Eu sunt de părere că lucrurile care ne fac cu adevărat bine rareori sunt complicate. Nu avem întotdeauna nevoie de un proces lung sau de o revelație uriașă, ci uneori, avem nevoie doar de un gând bun, de o propoziție. Una singură, dar spusă la momentul potrivit, în cuvintele potrivite, poate să fie cea care să-ți arate ceea ce nu reușeai să vezi pe cont propriu.

Acesta mi se pare, de fapt, cel mai mare dar al acestei lecturi: nu că îți dă sfaturi, ci îți dă cuvintele de care aveai nevoie ca să-ți pui, în sfârșit, mintea în ordine.

Așa că, între carte și aceste două episoade, sunt destul de sigură că o să ai destul material de reflecție pentru o vreme bună de acum înainte și care să te susțină așa cum ai nevoie.

Previous
Previous

Doar copiii au părinți: despre copilăria furată și drumul înapoi către sine

Next
Next

Corpul oglindește mintea: ce încearcă de fapt simptomele să-ți spună